Când porumbeii se pierd în Marele-Albastru
neștiuți de clipe cântă spre Zei,
în iubirea lor tainică, imnuri de stele, solfegii nebune,
doar ei și cu ei.
Nu le e frică de Soare-Apune,
doar ei și cu ei.
Când nu vom putea înțelege iubirea,
cascade de îngeri cu miros de tei,
poate pierduți în necuvinte de sticlă
ne vom
aduce aminte de... de ei și cu ei.
Veșnici, în speranțe-necați și anemici,
Albi de dragoste, eterni fară vină..doar ei...
doar ei și cu ei...