Pagini

Dorințe reci

Și vreau să scriu cu negru pe perle sfărâmate,
Și vreau să mă joc sadic cu corbii în marea de dorințe-nsângerate,
Și sânge-mi curge ca plumbul de pe tâmplă,
Și sânge-n jurul meu, e sânge și în umbră.

Se îngheagă în regrete înviate, regrete ucise,
Înviate, moarte, născute, ucise iar, reînviate, moarte...
Moarte se întorc sub forma plumbului de sânge.

Și să ne fie lumea gunoi de sub picioare
Când noi, nebuni, cu capul rătăcit printre comete,
Ne luptăm cu noi pierind în veșnicul coșmar de tinerețe,
Și ne luptăm și luptă sfârșitul infinitului din noi.

Nu scriu să văd litere de piatră seacă și murdară
Cum strâmbă umbra pixului nervos,
Dar scriu cu inimă de piatră seacă și murdară
Ca să fiu Dumnezeul nervos al literelor mele strâmbe.

N-a fost iubire,
A fost noroi pe ochi de inimă bolnavă!
N-a fost iubire,
A fost o rază peste glaciara viață!
N-a fost iubire,

A fost fantoma neagră, efemeră, a nimicului în
N-a fost iubire,
A fost doar...
Mint!
A fost iubire!


11 comentarii:

  1. Versurile tale sunt minunate, ca intr-o poezie de Bacovia ! Faci o treaba foarte buna ! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Desi e trist.....e foarte profunda poezia. Bravo! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Stilul tau imi aduce izbitor de mult aminte de Verlaine.
    Te felicit pentru idealismul si viziunea abisala de care dai dovada.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De.ar fi cuvintele dovezi, mulţi criminali ar ucide încă. Eu de asta nu am fost încă închisă...cuvintele nu sunt dovezi...

      Ștergere
    2. "Unde vei gasi cuvantul care spune Adevarul?"
      Cuvantul e suprema dovada a Esentei.De ce crezi ca ii spune daimonul lui Nichita: "Schimba-te in cuvinte precum iti zic".
      Trebuie sa ne abandonam infractiunii de a fi, extazului virtutii de a fi "criminali in serie".

      Ștergere
    3. Oh, draga mea visătoare... Lucrurile aste se întâmplă numai aici, în lumea noastra, în versuri și clișee!
      „și criminalii devin criminali dintr-un motiv” (L.), iar eu ucid, nu din plăcere, ci din nevoie. Și dacă n-aș ucide, nu aș fi eu, abandonată infracțiunii de a fi...

      Ștergere
    4. Referitor la intrebarea pe care mi-ai adresat-o pe blogul meu (fiindca ma indoiesc ca ai mai revenit la postarea respectiva):
      Incerc sa gasesc un echilibru in ambele "lumi": "umblarea pe calea de mijloc" cum propovaduia Buddha.IN preajma realismului cotidian si a colectivitatii, evident ca imi valorific si partea pragmatic-sociala(omul nu poate fi constant, nu poate gandi unitar), insa Esenta ramane aceeasi. Nu ma pot dezice de mine, de ceea ce simt si gandesc in fata "celorlalti". Nu cred ca poti separa total abstractul de concret, poeticul de monotonie, idealismul de realitate. Poate e mai usora iluzia "dedublarii totale", dar eu refuz sa fac asta si in general, fac in asa fel incat sa ma inconjor de oameni care sunt relativ pe aceeasi lungime de unda cu mine.
      Aida, poti fi TU in orice context. O sa descoperi ca oamenii nu sunt chiar atat de inflexibili in mentalitate si intoleranti in ceea ce priveste idealismul, abstractizarea, arta, poeticul.Cel putin, nu toti. Gaseste oamenii cu care poti sa te manifesti in toata plenitudinea si complexitatea fiintei tale fara sa-ti mai fie teama!

      Ștergere
  4. Ai fost asemuită și cu Bacovia și cu Verlaine , ești splendidă . Îmi place foarte mult ce scrii ! Felicitări !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult! Dacă m-aș putea ridica cu adevărat la nivelul lor...

      Ștergere