Mă lupt cu mine să-mi dau voie să trăiesc...
Nu sunt pregătită...
Am încercat să mor! Dar nu! Nu pot! Nu vreau! Am încercat să ucid această pagină în speranţa că, odată cu ea, va muri orice dorinţă de a scrie, orice simţire, orice pornire artistică...umană! Dar a fost aşa! Nu am făcut decât să iau o pauză din a trăi. Şi doare îngrozitor... Sunt nişte tunete înăbuşite în interiorul meu care numai pe hărtie se pot elibera...Iartă-mă destin! Nu sunt pregătită pentru tine...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
stiu cum e..si eu am niste absente nemotivate pe aici, din acelasi motiv. fiindca am crezut ca nu mai vreau si nu mai pot sa scriu. dar ceva ma cheama in continuu inapoi.. mi-am schimbat blogul pentru ca am vrut sa las copilul din mine acolo, simteam ca ceva ma oprea sa ma dezvolt. si aici am scris putin si rar, dar am scris..si probabil noi nu vom putea sa abandonam vreodata intru totul...fiindca toate sunetele si cuvintele sunt parte din noi..
RăspundețiȘtergereImi pare rau ca scrii rar si ca ti-ai schibat stilul. Imi placeai mult. Si acum imi placi, dar intr-un alt mod. Pot fi copil sau adult pe orice pagina. Raman aici .
Ștergereuneori anumite schimbari nu pot fi controlate..dar asa crestem sufleteste, zic. nu?!
Ștergeresau ne pierdem...
ȘtergereBine ai revenit, Aida ! Mi-au lipsit scrierile tale !
RăspundețiȘtergereMultumesc, Adina. Cred ca voi aparea mai rar pe aici (sunt in clasa a 12-a. BAC si toate cele). Dar nu pot pleca detot.
ȘtergereTimpul e cel mai bun profesor, dar si cel mai bun sfatuitor.
ȘtergereSucces si mult spor in tot ce-ti propui !