Pagini

M-ai făcut copil...


Aveai 3 ani. M-ai întrebat: „Ce e acela?” și ți-am răspuns zânbind: „Este un fluture”.
-Ce este un fluture?
-O poezie...
-De unde vine un fluture?
-Din iubire...
-Și eu de unde vin?
-Din cer...
-Sunt un înger?
Aveai ochii negrii stralucind de emoția inocenței. Îți priveam buclele blonde vibrând în strălucirea razelor de soare. Pielea ta albă și buzele roșii mă fascinau prin perfecțiunea lor infantilă. Îmi venea să plâng și să râd în același timp...
-Iubire, îngerii nu există...
-Ba da! Eu am văzut! Da! Da! Știu eu...
Atât de naivă... „Cum va face ea față vieții așa...vrăjită de farmecul imaginației? Cum se va descurca când nu voi mai fi lângă ea?”
-Ai visat doar! Visele sunt vise, realitatea este...
Ai început să râzi și m-ai sărutat pe obraz:
-Tot un vis! Ești mai mare ca mine, dar tu nu știi nimic. Realitatea este tot un vis. Mereu ai visat că mă voi naște și...iată-mă aici! Deci viața mea nu este un vis implinit? Visul tău împlinit?
Ce să îți spun? Ce să fac să nu te smulg din reverie ? Eram derutată, iar gândurile tale îcepeam sa le vad și eu aievea defilând prin fața mea...Acum eu eram copil...
-Da, Jess....Ești visul meu împlinit...
-Îngerii se nasc din vise, așa mi-a zis bunica.
Simțeam că nu mă pot controla. O lacrimă rebelă mi-a alunecat pe obraz...
-Nu plânge, mi-ai zis. Eu voi fi mereu lângă tine și voi avea grijă de tine și te voi apăra și...
-Te iubesc, Jess...Te voi iubi mereu...
M-ai stâns în brațe. M-ai făcut copil...

                                                                                                               Surorii mele

Un comentariu:

  1. Eu sunt singur la parinti. Ceea ce ai scris exprima mai mult decat as putea eu scrie intr-o carte. Imi place! E placut sa citesc aceste randuri si sa descopar atat de multe emotii! Tine-o tot asa!

    RăspundețiȘtergere