Pagini

Eu te iert....

     Ieri, mamă, l-am văzut. Nu mă-ntreba cum căci, da, l-am căutat. Își îneca amarul în demeță. Vorbea cu el și nu înțelegea nimic. Doar un bulgăre de nebunie îl ungea ca un sacâz. Un pat! Un pat avea și el, mamă: aleea rece, pavată cu ignoranță ostilă. Singurătatea îi schimonosise fața. Ochii îi erau tulburați de atâta durere. Mâinile-i durijau o orchestră numai de el știută în arpegii haotice. Și sufletul lui...Oh! Sufletu-i era un mozaic de dureri ascunse. Oh, mamă! De ai fi văzut și tu cât de murdar...Am plâns, mi-a fost silă, mi-a venit să fug, mi-a fost rușine, am încercat să dezleg un ghem de amintiri și n-am găsit nimic. Să mă apropii? Și ce să-i spun? „Vino acasă...domnule? tu? nenorocitule de soartă? renegatule? infamule?” Cum să îi spun? Bucle de durere-mi atârnau de suflet.
     Treceau pe lângă el scuipând. În aglomerația trotuarelor și forfota orașului doar el era nemișcat, așa...în zdrențele cu care era îmbrăcat. Își băteau joc de el și mă durea pe mine.
     Viața i-a dat aripi câdva, acum sunt arse de vreme...Aripi arse de vreme.
     Iubită mamă! Aș da viața mea de umbră ca să poți uita că ți-a greșit, să îl primești dinou la tine și să vă iubiți aievea.
     Și cerul îi plângea de milă și vântul îl bocea nebun și norii îi vesteau pieirea și pomii-i împleteau cununa, țărâna-i pregătea mormânt și, mamă, eu plângeam fervent. Ploua infernal.
     Tu inimă de piatră; jurnalul suferinței; rază de iubire; clichet tăcut, înăbușit în lacrimi; aripă a lui Pheonix . Acum când e-n etate, iartă-l! Iartă-l, căci mi-e tată...


                Ușa nu s-a deschis niciodată...        
                                                                                  

4 comentarii:

  1. „Cand trecutul iti bate la usa, nu ii deschide. Nu are nimic nou sa iti spuna!” Intradevar, emotioanta creatie. Unele usi trebuie sa ramana inchise, unii oameni trebuie sa moara, iar altii trebuie sa te dezamageasca pt ca tu sa descoperi cat esti de puternica! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. o sa ajungi Mare,scumpa verisoara!

    RăspundețiȘtergere
  3. frumos....trist..dar frumos

    RăspundețiȘtergere
  4. dragostea pentru parinti nu are limite...

    RăspundețiȘtergere