Pagini

Viață de ceară

Mă-mbrac în alb.
Ascult tăcerea norilor.
Sorb aroma ochilor săi albaștri.
Sărut unbra sufletului meu.
Ating sclipirea.
Mângâi zenitul cu aripile.
   Atâția ani nu am știut cum să trăiesc. Am trăit în moarte de vise, am ucis speranța și-am măturat orice urmă de bunătate. Boala mi-a spulberat credința-n îngeri. Tot ea m-a facut acum să-i vad cum se joacă, naivi, cu razele de soare. Mai am puțin...atât de puțin...numai puțin...voi deveni și eu înger...
   Aștept îmbătată în flori de iasomie, spânzurând fiecare secundă, vorbind cu nuferii și strălucirea aurorelor. Încă aștept momentul când ea va înceta să mai bată ritmul durerii și voi deveni surâs de ceară. Strig regretul minutelor pierdute.
  Acum îmi iau vioara din tocul ei și voi cânta în roșul absurd al răsăritului din mine.

3 comentarii: