Pagini

Parfum de insomnie




    Era copil pictat din lacrimi. Se juca cu nuanța caldă a razelor de soare. Și cerul cefrumos era pe-atunci...
A prins în palme-o buburuză. Ecoul sufletului său de copil i-a șopti: „Zboară-n cer și spune-i Lui să-mi trimită o minune!”. S-a întins apoi pe iarbă și a așteptat.
În asfințit pașii ei s-au împletit stingheri cu praful drumului, iar lacrimile sale au curs stinse: „Dumnezeu nu mi-a dat ce i-am cerut!”. Asfel, fetița care a venit din munți, a rămas tot singură în lumea nouă. Îi era atât de dor de culmile care se ridicau în jurul ei, de caii pe care-i călărea nestingherită, de cum se scălda în râurile cu apă cristalină și de nopțile dormite în fân. De ce au răpit-o din lumea ei perfectă?
În negura singurătății a apărut o licărire, iar în inima sa sentimentele au prins contur. Ținea acum de mână o altă fetiță. Aceasta avea ochii verzi și părul castaniu. Genele sale au măturat toată singurătatea de pe sufletul fetiței, iar zanbetul ei i-a alinat cugetul. A venit ca soarele, dar un soare care nu a mai plecat niciodată.
Acum erau Aida și Erika. Acum fetița cu bucle blonde nu mai era singură. Erau nedespărțite. Împărțeau secretul fericirii.
De puritatea legăturii lor toți îngerii zâmbeau mai dulce. Sinceritatea lor topea partiturile imnului divin. Vântul se oprea să le privească când își zâmbeau.
Iarna stăteau sub aceeași pătură în fața sobei. Vorbeau mereu despre frumos și bine.
Primăvara culegeau ghiocei împreună. Prietenia lor mirosea a flori de cireș.
Vara era numai a lor. Soarele strălucea numai pentru ele.
Toamna, când totul se ofilea, prietenia lor mai tare înflorea. Când plângea cerul, mâinile lor rămâneau strâns împletite sub lacrimile lui.
Așa trecea fiecare an. Rareori fulgere rupeau cerul senin al prieteniei lor, însă apoi soarele bătea mult mai tare și pentru mai mult timp.
Ele nu și-au spus niciodată „Te iubesc!”. Nici nu era nevoie. Nu știau că acea vibrație caldă și amețitoare care le cuprindea când erau împreună era dragoste.
Nu au fost niciodată la fel: când una juca football, cealaltă se juca cu păpuși; când una cânta la vioară, cealaltă avea un set de tobe; una din ele acum se plimbă printre metafore, iar cealaltă rezolvă probleme la chimie.
Atunci, ce le unea atât de puternic? Dar acum? Ce le unește?
Acum, după 10 ani, stelele încă ard mai tare când ele se întâlnesc.
Dacă una din ele nu ar mai fi, atunci pământul, în nebunia lui, ar înghiți cerul și lumea s-ar sfârși. Atunci toți îngerii ar plânge și ar provoca prăpăd cu aripile lor. Zeii ar urla demenți cu inimile zdrobite, apoi s-ar sinucide. S-ar sfârși...
Asta au fost și sunt ele: o minune una pentru alta; dulceața copilăriei; roua dimineții; vraja viselor; aroma sincerității. Nu se mai țin de mână, dar inimile lor bat același ritm nebun al unei prietenii sincere.





9 comentarii:

  1. draga Aida....cam asa a fost viata noastra....si ma bucur ca te-am avut in viata mea... ma bucur ca putem fi prietene( cele mai bune:D) in ciuda diferentelor de personalitate......nush exact ce ne face sa fim atat de unite...dar nu ma intereseaza ce atat timp cat asta nu ne afecteaza relatia......aaaaa si da...nu ai de ce sa imi multumesti pentru ca de asta sunt prietenii.....sunt ingeri pazitori pentru prietenii lor.....multumesc...:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In timp ce scriam imi veneau in minte atatea amintiri frumoase (normal...in amintiri totul este mai roz). Oh...prietena mea de cantec, de glume si de batai cu perne :p. Mie dor de serile de vara si de plimbarile lungi cu tine si Oli. Voi scrie si pentru cealalta fata cu ochi verzi din viața mea :). Cine stie ce iese? Daca as scrie totul despre tine si Oli cred ca er fi mai mult decat un roman :)). Mi-a venit o idee ;)...

      Ștergere
  2. dupa ce am citit asta,am ramas fara cuvinte...recunosc,intr-un fel pot spune ca sunt invidioasa...nu inteleg cu altii pot jongla doar cu niste cuvinte si sa transmita atat de multa emotie,si eu nu..

    aceasta intamplare este una din minunile vietii...sa intalnesti o persoana care sa tina atat de mult la tine si totodata sa fiti atat de diferite...din fericire,am avut si eu parte de aceeasi minune:)

    vreau sa ITI MULTUMESC pentru ca mi-ai dat sansa si onoarea,pot spune,sa citesc ceva atat de frumos,de emotionant..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multimesc, Alina. Ma bucur că ti-a plăcut.

      Ștergere
  3. Nu stiu cum sa incep..Edith sau ''Aida'':>..Deci ce am citit aici este fara cuvinte..transmiti o emotie care ma face sa uit de toate..ma contopesc intr-un sentiment si ma armonizez cu ''jocul tau de cuvinte''..ce sa mai?..am o surioara geniala..Seamana cu Eu!:)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
  4. foarte frumos,atat de mult mia placut incat am copiat si eu fragmentelul pe blogul meu.Daca te superi sami zici sa-l sterg.La final am scris de catre cine e scis cu adevarat ca sa se vada!Dea dreptul frumos!!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cum sa ma supar? Imitarea e cea mai concreta forma de admiratie! Multumesc!

      Ștergere