Pagini

Nici speranță...doar iubire...

Mi-am rupt picătura de iluzie
În mici fragmente dureroase de realitate.
Am uitat cum arăta lumina din mine...
Pivesc pe fereastră așteptând ca visul
Să se rupă și el de nemurire,
Să inunde în candoarea lui fiecare suflet.

În fragmente dureroase de realitate
Am fugit să nu mă vadă norii.
Cât le-am fost prietenă m-au mințit cu iluzii.
Mi-au captat toată atenția
Și m-au făcut să plâng în dansul meu.

Am uitat cum arăta lumina din mine
Și cum marea mă chema la viață.
Nu mai țin minte nici luna din nopțile de vară.
Sau mitul copilului ratăcit în fericire.
Știu doar gheața de pe sufletul meu
Pentru că mă arde dorul de mai bine.

Privesc pe fereastră așteptând ca visul
Se mă ducă în eter,
Să se topească ușor în lacrimi,
Să se piardă-n flori de „Nu mă uita”.
Căci el a fost mereu aici pentru mine
Și nu m-a dezamăgit niciodată.

Să se rupă și el de nemurire.
Să se scuture de praf stelar
Și să se sinucidă cu petale de viață.
Să se oprească la picioarele mele
Ca să-l pot strivi și pe el,

El, timpul, care nu știe nimic despre lume.

Să inunde în candoarea lui fiecare suflet
Care strigă spre mai bine.
Albastrul mării să inunde fiecare suflet...
Să nu mai cerșească milă sau credință,
Și nici viață și nici vise, nici emoții,
Nici speranță....doar iubire...


Pentru D.I. (Doar iubire...)

Un comentariu:

  1. hmmm...ce explozie de cuvinte,frumos...si totusi..uneori, dupa ce pierdem iubirea, ramane doar visul...

    RăspundețiȘtergere