Stropi de dorință

     Vreau să evadez din realitate, să mă duc acolo unde cerul se unește cu pământul, unde un tunet e strigăt de înger, unde fluturii sunt roua de pe genele Domnului, unde frunzele de tei nu se ofilesc de durere, unde luna e sclipire de rai, unde umbrele dansează cu nemurirea și sufletul e un pustiu de bine.
     Cred că de acolo lacrimile mele vor fi fulgi de nea, de dragoste, iar suspinul meu va spânzura vântul. Vreau să cred că tristețea mea e numai ecoul unui vis.
     Când îmi vor crește aripi voi zbura sprea negrul nebun din ochiul tău drept.


                                        Pentru D. I. (Voi fi aici mereu!)