Pagini

Tangoul despărțirii


















De când ai plecat
M-am ascuns în umbra unui crin.
Picături de rouă iau forma amintirilor
Din veacul în care erai încă om.
Fragmente de durere s-au întipărit în valsul norilor
Și în aroma dulce-amăruie a copilăriei mele.

De când ai plecat
Aud cu sufletul un SOL dezacordat de vioară
Și suspinul vântului în amăgiri calde de copil.
Îți aud glasul doar în ecoul ploii din mine
Și, uneori, în spuma valurilor care se izbesc de stânci.
Dorul urlă nebun în megafoanele tristeții de mâine.

De când ai plecat
Ador lumina palidă a lunii în mozaic de vise.
Încerc să ating stelele cu tâmpla, să le sorb nemurirea
În speranța că voi simți atingerea aripilor tale.
Îmbrățișez Luceafărul ce-mi amintește de tine
Si mă îmbăt în cântecul îngerilor.

De când ai plecat
Spulber nebună pământul între pleoape,
Mă veștejesc sub puterea florilor de tei,
Îmi cânt disperarea împreună cu neființa ta,
Pictez porumbeii din fulgi de zăpadă,
Miros a durere si lumânări aprinse...pentru tine...

                                           Tot nu înțeleg de ce veșnicia și nu eu...

                                                                        


4 comentarii:

  1. profund....:(.....si in acelasi timp intens ca expresivitatea si imaginatie...bravo

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. melancolic...imaginatie iesita din comun.....

      Ștergere